În fiecare lună, Ministerul Finanțelor Publice are datoria de a emite diverse titluri de stat sub forma unor certificate de trezorerie și obligațiuni de stat, pentru a obține finanțare pe termen scurt sau pe termen lung. Astfel, acestea au scopul de a reduce deficitul bugetar și, totodată, au rolul de a susține refinanțarea publică. Cumpărătorii care doresc să dețină titluri de stat pot să intre în posesia acestora prin intermediul pieței bancare. Avantajele investiției sunt reprezentate de siguranța garantată de statul emitent, privind capitalul investit și de profiturile obținute prin deținerea sau vânzarea titlurilor, care sunt neimpozabile. Investitorii titlurilor de stat pot fi persoane fizice, juridice, rezidente sau nerezidente. Asemenea acțiunilor, titlurile de stat pot să fie deținute în propriul portofoliu de investiții sau vândute către alte persoane.
Pentru a înțelege cum funcționează acest sistem care reduce datoria publică a țării noastre și care poate să genereze profituri investitorilor, este necesar să înțelegem:
- ce sunt cu certificatele de trezorerie și obligațiunile de stat;
- cum funcționează certificatele de trezorerie și obligațiunile de stat;
- care sunt diferențele dintre cele două.
Ce sunt certificatele de trezorerie?
Certificatele de trezorerie sunt instrumente financiare emise de diverse instituții specializate, care reprezintă drepturi de proprietate pe care cumpărătorul le are din momentul achiziționării acestora.
În România, certificatele de trezorerie sunt emise de Ministerul Finanțelor Publice care are responsabilitatea ca toți investitorii care doresc să cumpere certificate de trezorerie să primească dobânzi în mod regulat, iar la data scadentă, să ramburseze suma investită inițial. În plus, certificatele de trezorerie sunt considerate investiții sigure, deoarece acestea sunt emise pentru perioade scurte de timp, între câteva luni și un an. Siguranța acestora este dată și de faptul că Guvernul oferă investitorilor garanția că vor primi înapoi suma de bani investită.
Ce reprezintă obligațiunile de stat?
Obligațiunile sunt titluri de valoare emise de instituțiile competente, prin intermediul cărora aceștia împrumută diverse sume de bani de la investitori.
Spre deosebire de certificatele de trezorerie, obligațiunile sunt instrumente financiare pe termen mediu și lung, perioada lor fiind cuprinsă între 1 și 30 de ani.
Este de menționat faptul că, în cazul acestui titlu de stat, investiția prezintă un risc mai ridicat, de aceea este recomandată o informare cât mai corectă înainte de a investi.
Diferența dintre certificatele de trezorerie și obligațiunile de stat
Chiar dacă atât certificatele de trezorerie, cât și obligațiunile de stat reprezintă titluri de valoare emise de către Guvern, există câteva aspecte care le diferențiază:
- Scadența și restituirea capitalului datorat
Obligațiunile de stat au o scadență mai mare, de până la 30 de ani, în timp ce certificatele de trezorerie sunt emise pe termen scurt, scadența acestora fiind de maxim 1 an.
- Riscul pe care îl implică investiția
Dacă luăm în considerare riscul pe care îl implică obligațiunile față de certificatele de trezorerie, cu siguranță putem afirma faptul că, riscul este foarte mare, datorită scadenței obligațiunilor. Totuși, pentru a încuraja investiția, Ministerul Finanțelor Publice oferă o dobândă mai mare față de dobânda aferentă certificatelor de trezorerie. Astfel, investitorii sunt încurajați să își asume riscuri, pentru câștiguri mai mari.
- Lichiditatea
Când vine vorba de lichiditate, certificatele de trezorerie au o lichiditate mai mare, deoarece acestea pot fi vândute mult mai ușor, în comparație cu obligațiunile de stat. Acest lucru este datorat scurtei perioade de timp în care statul returnează investitorului suma de bani împrumutată și dobânda,
Așadar, luând în considerare aceste aspecte, trebuie să menționăm că certificatele de trezorerie reprezintă investițiile cu un grad mai mare de siguranță și lichiditate, în timp ce obligațiunile de stat oferă posibilitatea de a investi, cu riscuri mai mari, dar cu posibilitatea unui randament al capitalului mai ridicat.