În contextul evoluției dinamice a mediului de afaceri, legiuitorul român a introdus în Codul penal infracțiunea de bancrută frauduloasă a cărei incriminare este menită să protejeze interesele creditorilor și să mențină integritatea sistemului economic. Această faptă penală este definită în art. 241 alin. (1) din Codul penal, conform căruia constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani:
„Fapta persoanei care, în frauda creditorilor:
a) falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;
b) înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară sume nedatorate;
c) înstrăinează, în caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active (…).”
Ce este bancruta frauduloasă?
Bancruta frauduloasă reprezintă un ansamblu de acțiuni deliberate prin care un debitor, aflat în dificultate financiară sau în pragul insolvenței, încearcă să eludeze obligațiile față de creditori prin modificarea situației sale patrimoniale. Infracțiunea de bancrută frauduloasă se distinge prin caracterul său insidios, afectând nu doar interesele imediate ale creditorilor, ci și încrederea în sistemul economic în ansamblu.
Legiuitorul a identificat trei scenarii principale în care se poate manifesta această infracțiune.
Într-o primă ipoteză, infracțiunea se realizează prin manipularea documentelor financiare ale debitorului, fie prin falsificare, sustragere sau distrugere, precum și ascunderea unor active. Această tactică vizează crearea unei imagini distorsionate a realității economice a debitorului.
Al doilea scenariu implică prezentarea unor datorii fictive sau majorarea frauduloasă a celor existente în documentele contabile. Scopul acestei acțiuni este de a crea aparența unei situații financiare mai precare decât cea reală.
În fine, a treia modalitate constă în înstrăinarea unor active din patrimoniul debitorului, în contextul insolvenței declarate. Această acțiune are ca efect direct diminuarea masei patrimoniale disponibile pentru satisfacerea creanțelor.
Bancruta frauduloasă – elemente constitutive
Pentru a putea reține infracțiunea de bancrută frauduloasă, este nevoie ca fapta să întrunească toate elementele constitutive prevăzute de lege. Astfel, din analiza art. 241 C. pen., distingem trăsăturile specifice ale acestei infracțiuni.
În cazul infracțiunii de bancrută frauduloasă, obiectul juridic îl constituie relațiile economice bazate pe încredere și bună-credință între participanții la circuitul comercial. Protejarea acestor relații este vitală pentru funcționarea eficientă a economiei de piață.
Obiectul material al infracțiunii de bancrută frauduloasăse referă la ansamblul bunurilor și înscrisurilor care reflectă situația patrimonială a debitorului. Acesta poate include active tangibile, precum și documente financiar-contabile.
În ceea ce privește subiectul activ, acesta poate fi orice entitate economică – persoană fizică sau juridică, nefiind necesară o calificare specială a subiectului activ. De cealaltă parte, subiectul pasiv este reprezentat de comunitatea creditorilor afectați de acțiunile frauduloase ale debitorului. Aceștia pot fi atât persoane fizice, cât și juridice, ale căror interese economice sunt lezate.
Din perspectiva laturii subiective, infracțiunea de bancrută frauduloasă se caracterizează prin intenție, fie ea directă sau indirectă. Făptuitorul acționează cu conștiința că prejudiciază interesele creditorilor, urmărind acest rezultat sau acceptând posibilitatea producerii lui.
Bancruta frauduloasă – sancțiune
Regimul sancționator prevăzut de legiuitor reflectă gravitatea acestei infracțiuni. Pedeapsa principală constă în închisoare de la 6 luni la 5 ani, oferind instanțelor o marjă de apreciere în funcție de circumstanțele specifice ale fiecărui caz.
Un aspect important este incriminarea tentativei de bancrută frauduloasă, care se pedepsește conform principiilor generale ale dreptului penal. Astfel, pentru a stabili sancțiunea pentru tentativa de bancrută frauduloasă, limitele de pedeapsă prevăzute la art. 241 C.pen. se vor reduce cu jumătate, instanța urmând să aplice o pedeapsă concretă cuprinse între aceste limite.
O particularitate procedurală importantă constă în condiționarea punerii în mișcare a acțiunii penale de existența plângerii prealabile a persoanei vătămate. Această prevedere conferă creditorilor un rol activ în decizia de a iniția sau nu urmărirea penală, permițându-le să evalueze implicațiile unei astfel de acțiuni în contextul mai larg al relațiilor comerciale.
Citește mai multe despre plafon mijloace fixe 2024.