Un fenomen cultural recent, denumit „Italian Brainrot”, atrage atenția asupra modului în care Generația Z își creează o identitate printr-o serie de sunete aparent aleatorii cu rezonanță italiană. Exemple precum „Tralalero Tralala”, „Chimpanzini Bananini” și „Ballerina Cappuccina” par la prima vedere simple nonsensuri, dar pentru tinerii din această generație ele reprezintă un limbaj comun, o platformă de meme-uri și o subcultură digitală.
Pentru cei din afară, acest fenomen poate părea haotic. Totuși, pentru membrii Generației Z este un cod cultural bine definit. În spatele acestei aparente dezordini se ascunde însă o discuție mai profundă despre drepturile de proprietate intelectuală.
În contextul actual al inteligenței artificiale generative, stabilirea paternității unor astfel de creații devine complicată. Cu toate acestea, când vine vorba despre mărci comerciale (trade marks), regulile sunt mai clare. Conform legislației europene, personajele fictive pot fi înregistrate ca mărci EUTM (European Union Trade Marks) dacă îndeplinesc cerințele legale și indică originea comercială.
- Crearea unui semn fie că este realizată manual sau cu ajutorul AI nu influențează posibilitatea sa de a fi înregistrat ca marcǎ comercialǎ.
Aceasta este paradoxul: chiar dacă limitele dintre copyright și paternitate sunt neclare, protecția prin marcǎ comercialǎ poate transforma un meme efemer într-un activ durabil.
Sursa informațiilor: Pagina Facebook EUIPO.eu