Jules Verne rămâne astăzi un autor al cărui patrimoniu literar se află în domeniul public, după ce a decedat în 1905, însă numele său poate fi în continuare protejat prin drepturi de proprietate industrială în contexte comerciale. Situația explică de ce romanele pot fi republicate liber, în timp ce utilizarea comercială a denumirii „Jules Verne” poate implica înregistrări de marcă.
Romancierul francez a anticipat tehnologii şi călătorii care au devenit realitate decenii mai târziu, iar influenţa sa continuă să inspire autori, creatori şi companii. Proprietatea intelectuală (IP) creează astfel două realităţi: acces liber la conţinutul creat de Verne şi posibilitatea protejării comerciale a numelui sau a imaginilor asociate operelor sale.
În Europa, copyright-ul operează pe principiul duratei de protecţie de 70 de ani post mortem auctoris; după această perioadă, textele intră în domeniul public şi pot fi republicate, adaptate sau reimaginate fără autorizare din partea moştenitorilor. Prin urmare, volume precum De la Pământ la Lună sau 20.000 de leghe sub mări pot fi folosite liber în numeroase proiecte editoriale, cinematografice sau educaţionale.
Pe de altă parte, drepturile de proprietate industrială, şi în special mărcile înregistrate, funcţionează cu reguli distincte: ele protejează semnele distinctive folosite pentru a identifica produse sau servicii şi împiedică utilizarea înregistrată care ar putea crea confuzie pe piaţă. Potrivit bazei de date a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), există înregistrări referitoare la „Jules Verne” şi la operele sale în peste 20 de mărci şi modele. Aceste înregistrări acoperă domenii diverse, cum ar fi editare, turism, educaţie şi proiecte culturale.
Practic, aceasta înseamnă că un editor poate publica o ediţie a unui roman al lui Verne fără a plăti redevenţe pentru conţinutul textului, însă o companie care doreşte să folosească denumirea „Jules Verne” ca marcă comercială pentru o linie de tururi tematice sau pentru materiale educaţionale ar putea întâmpina restricţii dacă există o marcă înregistrată pentru acea clasă de produse sau servicii. Protecţia prin marcă urmăreşte să evite confuzia consumatorilor şi să apere investiţiile economice şi reputaţia titularului mărcii.
Impactul asupra comunităţii culturale şi economice locale poate fi dublu: accesul liber la opere facilitează educaţia, adaptările independente şi proiectele creative locale, în timp ce mărcile înregistrate pot încuraja investiţii comerciale şi proiecte culturale profesioniste, dar pot impune limitări legale pentru iniţiativele mici sau necomerciale care folosesc numele sau elemente asociate autorului. Instituţiile culturale, editurile şi organizatorii de evenimente trebuie astfel să verifice atât statutul drepturilor de autor, cât şi existenţa eventualelor mărci înregistrate înainte de a lansa produse sau servicii sub denumirea