Aplicarea mecanismul Taxei pe Valoarea Adăugată (TVA) se extinde asupra întregului proces economic, fiind colectat de la stadiul de producție și până la momentul achiziției finale de către consumator. TVA este un impozit indirect ce se aplică asupra consumului de bunuri și servicii.
Particularitatea TVA constă în faptul că, deși este suportată în ultimă instanță de consumatorul final, responsabilitatea colectării și administrării sale revine entităților economice înregistrate în scopuri de TVA.
În cadrul sistemului fiscal din România, se disting mai multe categorii ale taxei pe valoare adăugată.
TVA deductibilă se referă la suma totală a taxei pe care un operator economic o achită sau o datorează pentru achizițiile de bunuri și servicii necesare desfășurării activității sale economice. Această componentă are un impact semnificativ asupra fluxului de numerar al firmei, influențând direct costurile operaționale.
TVA colectată reprezintă taxa pe care o companie o percepe de la clienții săi pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate. Articolul 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 17/2000 precizează expres această obligație a operatorilor economici.
Operatorii economici sunt obligați în acest context la evidențierea separată a acestei categorii de TVA pe documentele fiscale emise. Nerespectarea acestei obligații poate atrage consecințe legale și fiscale însemnate pentru entitatea emitentă.
TVA de plată rezultă în cazul în care suma taxei generate de vânzări surclasează valoarea taxei rezultate din achiziții. Această diferență produce o obligație fiscală ce trebuie stinsă de către entitatea economică prin plată către autoritatea fiscală competentă,în intervalul de timp stipulat de legislație
Contrar acestei situații, atunci când cuantumul taxei provenite din achiziții depășește valoarea celei asociate vânzărilor, rezultă TVA de recuperat, care poate fi poate fi gestionată în două moduri: fie prin inițierea unei proceduri de rambursare de la stat, fie prin transferul său în contul viitoarelor obligații fiscale ale companiei.
În practică, fiecare operator economic are obligația de a colecta TVA de la clienții săi și, în același timp, are dreptul de a deduce TVA-ul achitat furnizorilor proprii. Diferența rezultată între aceste două sume este cea care trebuie vărsată la bugetul de stat, transformând astfel companiile în intermediari fiscali între stat și consumatorii finali.
Așadar, mecanismul de calcul al TVA implică o serie de operațiuni contabile și fiscale. Calculul de bază în domeniul TVA este cel pentru determinarea diferenței dintre TVA colectată și TVA deductibilă. Dacă rezultatul acestui calcul indică o valoare pozitivă, adică TVA colectată depășește TVA deductibilă, diferența respectivă constituie TVA de plată, reprezentând o obligație fiscală ce trebuie achitată către bugetul de stat, în termenul legal prevăzut.
Însă, în contextul în care situația inversă, când TVA deductibilă este mai mare decât TVA colectată, rezultă TVA de recuperat. Acest surplusexcedent poate fi solicitat spre rambursare de la stat sau reportat pentru compensarea obligațiilor fiscale viitoare. Frecvența acestor calcule și raportări variază în funcție de cifra de afaceri a companiei, putând fi lunară sau trimestrială.
Aceste operațiuni sunt rezultatul principiului fundamental de funcționare a TVA, respectiv: neutralitate fiscală. Principiul presupune ca acest impozit să nu influențeze în mod semnificativ deciziile economice ale agenților implicați în tranzacții.
Pentru asigurarea conformității fiscale a operatorilor și pentru funcționarea eficientă a economiei trebuie aplicate cu exactitate mecanismele de colectare, raportare și plată ale TVA.
Schimbările legislative frecvente din domeniul fiscal-financiar generează impedimente în ceea ce privește previzibilitatea legii. Totuși, într-o eră digitalizată precum cea actuală, cu ajutorul platformelor online, modificările actelor normative devin din ce în ce mai ușor de urmărit.
