EUIPO Grand Board a confirmat refuzul înregistrării semnului „GEORGE ORWELL” ca marcă a Uniunii Europene pentru produse şi servicii din domeniul mass-media, publicaţiilor şi activităţilor culturale (dosar GEORGE ORWELL, R 2248/2019‑G). Decizia explică că motivul refuzului nu este interzicerea numelor celebre în principiu, ci faptul că publicul relevant percepe denumirea drept o descriere a conţinutului sau genului, nu ca un semn care indică originea comercială.
Grand Board-ul EUIPO a reţinut că, atunci când „publicul relevant înţelege imediat denumirea ca definind obiectul sau conţinutul bunurilor şi serviciilor”, semnul intră sub incidenţa articolului 7(1)(c) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene (EUTMR) şi este, prin urmare, lipsit de distinctivitate. Decizia face referire la mai mulţi indicatori utilizaţi pentru această apreciere, printre care răspândirea operelor, integrarea socială şi culturală a autorului şi modul în care pieţele şi bibliotecile clasifică şi caută astfel de materiale.
În analiza deciziei, EUIPO a avut în vedere următoarele elemente concrete care au condus la concluzia că „GEORGE ORWELL” semnalează subiectul şi nu originea comercială:
- fama şi recunoaşterea autorului pe pieţele relevante;
- diseminarea largă şi adaptările multiple ale operelor sale;
- integrarea în viaţa culturală şi socială (premii, instituţii, comemorări) şi prezenţa constantă în discursul public;
- formele lingvistice derivate, precum adjectivul „orwellian”, care funcţionează ca etichetă de gen;
- realitatea pieţei: modul în care bibliotecile, librăriile şi publicul clasifică, grupează şi caută materiale legate de autor.
Pe baza acestor indicii, Board-ul a concluzionat că, în special pentru publicurile relevante din Irlanda şi Malta, denumirea „George Orwell” are, în primul rând, o semnificaţie descriptivă legată de conţinutul liedurilor/operelor şi nu indică în mod suficient sursa comercială a produselor sau serviciilor care urmau a fi acoperite de marca solicitată.
Decizia are implicaţii practice şi pentru titularii de drepturi, editori şi profesioniştii în proprietate intelectuală. Ea subliniază că înregistrarea unui nume recunoscut poate fi respinsă pe motivul lipsei de distinctivitate atunci când numele a ajuns să desemneze un gen, un stil sau o tematică, şi nu doar o persoană. Prin urmare, strategia de protejare a numelor celebre trebuie calibrată în funcţie de modul în care publicul percepe acel nume şi de domeniul de activitate vizat.
Din decizie reies trei reamintiri practice importante pentru solicitanţi şi consilieri:
- Statutul drepturilor de autor nu determină automat registrabilitatea ca marcă — existenţa sau expirarea drepturilor de autor nu înlătură automat problema distinctivităţii.
- Identitatea solicitantului sau controlul asupra succesiunii valorilor morale ori patrimoniale ale autorului sunt irelevante pentru evaluarea motivelor absolute de refuz (cum este lipsea de distinctivitate conform art. 7(1)(c) EUTMR).
- Înregistrarea timpurie a unui nume este crucială: notorietatea dobândită ulterior, în special în acelaşi sector pentru care se solicită marca, poate complica posibilitatea de înregistrare.
Impactul hotărârii se resimte în rândul editorilor, bibliotecarilor, agenţilor literari şi consultanţilor în proprietate intelectuală care trebuie să evalueze riscul de refuz atunci când solicită marcarea unor nume de autori devenite termeni de gen. De asemenea, decizia oferă claritate practică asupra modului în care EUIPO apreciază percepţia publicului şi dovada necesară pentru a demonstra eventuală distinctivitate dobândită.
Sursa: informaţiile au fost preluate de pe pagina de Facebook a EUIPO (EUIPO.eu) şi din decizia Grand Board-ului EUIPO referitoare la dosarul GEORGE ORWELL (R 2248/2019‑G). Decizia poate fi consultată integral aici: https://euipo.europa.eu/eSearchCLW/#key/trademark/APL_20251219_R2248_2019-G_017869417.