Ce este executarea silită?
Sistemul juridic român prevede mecanisme specifice pentru recuperarea creanțelor, dintre care executarea silită se evidențiază ca fiind una dintre cele mai eficiente. Aceasta constituie o modalitate legală prin care creditorul poate recurge la forța coercitivă a statului pentru a-și satisface creanța, în situația în care debitorul nu își îndeplinește voluntar obligațiile asumate.
Cadrul legal care reglementează această procedură este conturat de dispozițiile Codului de procedură civilă, aplicarea sa practică fiind încredințată executorilor judecătorești. Totuși, în sfera creanțelor de natură fiscală, legiuitorul a optat pentru o abordare distinctă, conferind competența de executare organelor fiscale, în conformitate cu normele stipulate în Codul de procedură fiscală.
Declanșarea mecanismului de executare silită este condiționată de existența unui titlu executoriu. Acesta poate îmbrăca diverse forme, printre care se numără hotărârile judecătorești investite cu formulă executorie, contractele de ipotecă autentificate notarial, contractele de leasing sau cambiile ajunse la scadență. Pentru a pune în mișcare procedura executării silite, creditorul are obligația de a se adresa executorului judecătoresc a cărui competență teritorială este determinată de domiciliul debitorului.
Procedura de executare silită parcurge mai multe etape succesive, începând cu formularea cererii de executare, continuând cu obținerea încuviințării instanței judecătorești competente, urmată de comunicarea somației către debitor și implementarea efectivă a măsurilor de executare.
În vederea asigurării unui just echilibru între interesele creditorului și protejarea drepturilor fundamentale ale debitorului, legiuitorul a instituit o serie de garanții procedurale. Acestea se materializează în impunerea unor plafoane maxime pentru veniturile care pot fi supuse popririi, în reglementarea strictă a procedurilor de valorificare a bunurilor imobile și în stabilirea unor termene de prescripție pentru actele de executare.
Suma minimă pentru executare silită imobiliară
În materia executării silite a bunurilor mobile, legislația română nu prevede o valoare minimă generală sub care procedura nu poate fi inițiată. Astfel, un creditor are posibilitatea de a demara executarea silită pentru orice creanță recunoscută printr-un titlu executoriu, indiferent de valoarea acesteia. Cu toate acestea, în domeniul executării silite imobiliare, Codul de procedură civilă impune anumite limitări specifice.
Art. 813 din C. proc. civ. introduce o restricție particulară în ceea ce privește executarea silită imobiliară. Conform acestei dispoziții legale, pentru creanțele a căror valoare nu depășește suma de 10.000 lei, vânzarea bunurilor imobile ale debitorului este permisă exclusiv în următoarele situații:
- În absența altor bunuri urmăribile ale debitorului;
- În cazul în care bunurile urmăribile existente nu pot fi valorificate în mod eficient pentru acoperirea integrală a creanței.
De asemenea, conform art. 727 C. proc. civ., „Nu sunt supuse urmăririi silite:
a) bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului debitorului şi familiei sale şi obiectele de cult, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel;
b) obiectele indispensabile persoanelor cu handicap şi cele destinate îngrijirii bolnavilor;
c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de 3 luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recoltă, animalele destinate obţinerii mijloacelor de subzistenţă şi furajele necesare pentru aceste animale până la noua recoltă;
d) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale socotit pentru 3 luni de iarnă;
e) scrisorile, fotografiile şi tablourile personale sau de familie şi altele asemenea;
f) bunurile declarate neurmăribile în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.”
În consecință, în ipoteza în care patrimoniul debitorului este constituit exclusiv din bunurile enumerate la art. 727 din C. proc. civ. sau dacă anumite bunuri care nu intră sub incidența acestui articol nu pot fi evaluate sau valorificate în mod eficient, debitorul care are o obligație de plată inferioară sumei de 10.000 de lei poate face obiectul executării silite prin vânzarea bunurilor sale imobile.
În măsura în care creanța nu atinge pragul de 10.000 de lei și debitorul are bunuri mobile ce pot fi valorificate, creditorul nu va putea cere executare imobiliară a debitorului, fiind nevoit să recurgă la executarea bunurilor mobile.
Legislația prevede, de asemenea, o excepție suplimentară de la regula instituită prin art. 813 din C. proc. civ. Astfel, urmărirea silită imobiliară poate fi declanșată chiar și pentru creanțe care nu ating pragul valoric de 10.000 lei în situația în care debitorul manifestă un comportament necooperant. Această ipoteză vizează următoarele cazuri:
- Debitorul refuză în mod nejustificat să furnizeze executorului judecătoresc informațiile, lămuririle și dovezile necesare;
- Debitorul furnizează cu rea-credință informații incomplete cu privire la existența și valoarea unor bunuri mobile ori venituri care ar putea fi valorificate în vederea acoperirii creanței.
Este important de subliniat faptul că, deși există o limită valorică pentru declanșarea executării silite imobiliare, aceasta nu constituie o barieră absolută. Legislația oferă flexibilitate în aplicarea acestei reguli, permițând urmărirea imobiliară și pentru creanțe sub pragul de 10.000 lei în situații justificate, așa cum le-am descris în paragrafele anterioare. Această reglementare asigură că drepturile creditorilor sunt protejate, chiar și în cazul creanțelor de mică valoare, fără a compromite principiul proporționalității în executarea silită.
În contextul aplicării practice a acestor dispoziții legale, instanțele judecătorești și executorii judecătorești au sarcina de a interpreta și aplica normele în mod echitabil, luând în considerare circumstanțele specifice ale fiecărui caz în parte. Această abordare contribuie la menținerea echilibrului între interesele părților implicate și asigură că procedura de executare silită își atinge scopul de a satisface creanțele creditorilor, respectând totodată drepturile și demnitatea debitorilor.
Citește mai multe – suma minimă contract vânzare cumpărare auto.