În cadrul sistemului de impozitare indirectă din România, taxa pe valoarea adăugată (TVA) reprezintă un element aplicabil unei game variate de tranzacții comerciale. Deși consumatorul final este cel care suportă această taxă, mecanismul de aplicare și cotele variază în funcție de natura bunurilor și serviciilor tranzacționate.
Legislația fiscală românească prevede un regim special pentru comerțul cu bunuri second-hand, cunoscut sub denumirea de „TVA la marjă”. Acest mecanism fiscal se fundamentează pe prevederile articolului 312 din Codul fiscal, care definește bunurile second-hand ca fiind:
„bunurile mobile corporale care pot fi refolosite în starea în care se află sau după efectuarea unor reparații, altele decât operele de artă, obiectele de colecție sau antichitățile, pietrele prețioase și alte bunuri prevăzute în normele metodologice.”
Pentru a beneficia de acest regim derogatoriu, entitățile economice trebuie să îndeplinească anumite criterii stipulate în art. 312 alin. (2) din Codul fiscal. Acestea includ achiziționarea bunurilor din state membre ale Uniunii Europene, de la surse precum persoane neimpozabile, entități care efectuează livrări scutite de taxă conform art. 292 alin. (2) lit. g), întreprinderi mici (pentru bunuri de capital), sau alte persoane impozabile revânzătoare.
Particularitatea acestui regim constă în faptul că TVA-ul se aplică exclusiv asupra marjei de profit realizate de revânzător, nu asupra valorii integrale a bunului. Conform art. 312 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, „marja de profit” este definită ca diferența dintre prețul de vânzare și costul de cumpărare al bunului respectiv.
Din perspectivă fiscală, prețul de vânzare înglobează totalitatea sumelor încasate de revânzător, incluzând nu doar prețul de bază, ci și eventuale subvenții, impozite, taxe și alte costuri adiacente (comisioane, cheltuieli de ambalare, transport, asigurare), exclusiv reducerile de preț acordate.
Costul de achiziție reprezintă contravaloarea integrală primită de furnizorul inițial de la revânzător, reflectând valoarea economică totală a tranzacției inițiale.
Este important de subliniat că aplicarea regimului special de TVA la marjă nu constituie o obligație, ci o opțiune la dispoziția comerciantului. Acesta poate opta între:
- implementarea regimului special, cu aplicarea TVA doar asupra marjei de profit, renunțând însă la deducerea TVA-ului aferent achizițiilor;
- implementarea regimului normal de TVA, cu calculul taxei la valoarea totală a bunului vândut, păstrând dreptul de deducere a TVA-ului pentru achizițiile efectuate.
În cazul în care persoana impozabilă revânzătoare efectuează atât operaţiuni supuse regimului normal de taxă, cât şi regimului special trebuie să îndeplinească următoarele obligaţii:
- să ţină evidenţe separate pentru operaţiunile supuse fiecărui regim;
- să stabilească taxa colectată în cadrul regimului special pentru fiecare perioadă fiscală în care trebuie să depună decontul de taxă, conform art. 322 şi 323 C. fiscal.
Regimul special de TVA la marjă își găsește fundamentarea și în legislația europeană, fiind reglementat prin art. 314 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată. Scopul acestei reglementări, este de a preveni dubla impozitare și de a asigura un cadru concurențial echitabil.
Implementarea acestui regim special oferă beneficii atât comercianților, cât și consumatorilor, facilitând o gestionare mai eficientă a tranzacțiilor cu bunuri achiziționate de la persoane fizice neplătitoare de TVA.
Pentru o aplicare corectă a regimului, persoanele impozabile revânzătoare trebuie să respecte o serie de obligații de evidență și raportare prevăzute de legislația în vigoare. O particularitate a acestei situații este necesitatea menționării sintagmei „TVA inclus” pe facturile de vânzare, în locul evidențierii separate a taxei, obligație care rezultă din prevederile art. 312 alin. (12) C.fiscal, conform căruia:
„Persoana impozabilă revânzătoare nu are dreptul să înscrie taxa aferentă livrărilor de bunuri supuse regimului special, în mod distinct, în facturile emise clienţilor.”
În concluzie, regimul special de TVA la marjă reprezintă un instrument fiscal complex, menit să optimizeze tranzacțiile cu bunuri second-hand, oferind flexibilitate operatorilor economici și contribuind la eficientizarea pieței de profil.